Rinita Alergica

Ce trebuie sa stim despre rinita si de ce?

Rinita reprezinta o inflamatie a mucoasei nazale. Rinita alergica este o afectiune care apare la copiii predispusi genetic a face boli atopice si este indusa de expunerea la un alergen. Sistemul imun sensibilizat produce anticorpi impotriva unor alergeni variati din mediul inconjurator.

Rinita alergica este o mare problema de sanatate care afecteaza peste 600 de milioane de pacienti de toate varstele si din toate grupurile etnice (aproximativ 15%din populatie); ea afecteaza viata sociala, somnul copilasului, performanta scolara.

Exista doua forme de boala:

–         una cu variatie sezoniera (se mai numeste si “febra fanului”): simptome prezente toamna si primavara. Este mai usor de recunoscut

–         una perena: simptome prezente tot timpul, declansate de alergenii de interior, cu un maxim in lunile mai reci si mai umede. Semnele bolii pot fi mai putin evidente si de aceea este mai greu de diagnosticat.

Este important de stiut faptul ca poate fi intalnita singura sau in asociere cu alte boli atopice: astmul sau dermatita atopica. Asocierea cu astmul copilului este frecventa dar boala in sine nu este considerata un factor de risc pentru dezvoltarea astmului bronsic.

De obicei apare la copiii peste 3 ani, crescand ca incidenta odata cu varsta pentru a atinge un varf in jurul perioadei adolescentei.

Care sunt cei mai frecventi alergeni de care trebuie sa feriti copilul?

–         polenul

–         mucegaiurile

–         insecte

–         acarieni de praf (patul, pernele, perdelele, covoarele, ursuletii de plus, etc)

–         animale de companie

–         medicamente

–         paduchele de carte

–         poluanti de interior (tutunul, soba pe gaz sau pe lemne) sau de exterior (industrial, automobile, motorina, etc)

Rinita sezoniera

–         polenuri: copaci, flori, iarba, buruieni – primavara si vara

–         seminte: toamna

–         praf

–         fungi: in intregul sezon de vegetatie

Rinita perena

–         alergenii casnici: acarienii de praf, gandaci, parul de animale, mucegaiuri

–         ocupational: praf de seminte, lemn, blanuri, latex, faina si multe altele.

Cum se manifesta?

In primul rand, exista un istoric familial (parinti, frati, bunici) sau personal de: dermatita atopica, astm sau alergii alimentare si nu numai.

Simptome

Pot aparea, dupa cum am spus, fie periodic – sezonier, episodic (asociate cu expunerea la alergen), fie pot fi permanente.

–         pruritul (mancarime) ochilor, nasului, gatului, urechilor, palatului

–         stranut

–         nas infundat si respiratie dificila – este cel mai frecvent intalnit la copii. Nasucul este rosu pentru ca il freaca cu palma orientata in sus sa-si reduca mancarimea si sa deschida caile nazale („salutul”alergic). Prin frecarea permanenta a nasului isi pot provoca rani superficiale

–         cearcane

–         rinoree apoasa (cand curge nasul)

–         presiune la nivelul sinusurilor sau nasului

–         tuse matinala sau tuse cronica

–         ochi rosii sau inlacrimati

–         iritabilitate sau oboseala din cauza somnului intrerupt

–         miros alterat

–         afectiuni ale urechilor (otite medii seroase)

–         respiratie pe gura din cauza nasucului infundat

–         fotosensibilitate (ochi sensibili la lumina)

–         epistaxis (sangerare nazala) frecvent

Copiii mai mici au simptome de obicei tot timpul, in vreme ce alergia la polenuri apare la cei mai marisori (peste 4 ani). In faza acuta (sezoniera) aceste semne sunt mai evidente, mai intense si adesea inclus congestie nazala, conjunctivita si rinoree. In formele cronice simptomatologia este mai putin intensa. Desi congestia nazala ramane cel mai frecvent simtpom copiii pot avea adesea semne ca: raceli frecvente, otite medii recurente, sinuzite, voce nazonata, respiratie orala, sforait, oboseala, sangerari nazale. Secretiile nazale de obicei sunt clare daca nu a survenit o suprainfectie.

Amigdalele pot fi marite in dimensiuni si polipii nazali pot fi de asemenea prezenti dar ei nu sunt in mod obisnuit o marca a rinitei alergice. Astmul bronsic se intalneste adesea in asociere cu rinita alergica dar el nu este considerat a fi o complicatie a unei rinite netratate.

Simptomele pot dura toata viata, se pot modifica si agrava in anumite perioade dar sensibilitatea la alergeni se poate micsora in timp odata cu cresterea in varsta. Ele pot fi agravate de poluare, fum, mirosuri puternice.

Ce trebuie sa faci?

Daca ai identificat la copilul tau unul sau mai multe semne despre care ti-am vorbit mai sus, in primul rand trebuie sa te adresezi unui medic ORL-ist pediatru. Acesta va constata la examinare faptul ca mucoasa nazala are sau nu un aspect tipic de rinita alergica: fie este palida, fie albastruie, fie se vede secretia apoasa limpede sau hipertrofia de cornete inferioare, prezenta polipilor sau a unei otite asociate, etc.

Investigatii

Inregistrarea prezentei de anticorpi Ig E impotriva aeroalergenilor cunoscuti certifica diagnosticul de rinita alergica la pacientii la care diagnosticul este sub semnul intrebarii sau la cei care au nevoie de tratament mai agresiv. (acestea sunt recomandarile Academiei Americane de Pediatrie). Din pacate, in practica din tara noastra aceste teste sunt de foarte multe ori in mod abuziv recomandate si costul lor nu este deloc de neglijat.

Acest lucru poate fi facut fie prin testarea cutanata alergica cu aeroalergeni reprezentativi sau prin testare radioalergoabsorbanta (RAST).

Testarea cutanata identifica prezenta anticorpilor Ig E specifici pe mastocitele tisulare din piele in timp ce RAST masoara aceiasi anticorpi circulanti in sangele periferic. In practica clinica, testarea cutanata este in general preferata fata de testarea RAST.

Exista mai multe tipuri de teste cutanate iar testarea RAST se coreleaza de obicei strans cu rezultatele testarii cutanate.

Testele cutanate trebuiesc facute de un specialist alergolog si trebuiesc interpretate in contextul clinic. In comparatie cu testele cutanate, testele RAST costa mai mult si au o sensibilitate mai mica. Tosusi, ele pot fi utilizate pentru inceput ca sa fie identificati alergenii care ar trebui eliminati din mediu. Pasul urmator ar trebui sa fie un consult la medicul alergolog.

Este important de stiut ca dozarea Ig E totale din sange poate detecta o valoare crescuta a acestora dar daca valoarea este normala nu inseamna ca rinita alergica poate fi exclusa. Exista multe forma in care Ig E totale sunt normale. De aceea, un numar crescut de eozinofile sau un nivel crescut de Ig E nu pot fi considerate markeri ai bolii.

Cum se trateaza?

Tratament medicamentos

Managementul bolii consta intr-un program care presupune eliminarea alergenului si terapie farmacologica. Tratamentul trebuie individualizat tinand cont de varsta copilului, severitatea simptomelor, mediul in care traieste, prezenta sau absenta complicatiilor.

Daca copilul are simptome in permanenta, care nu raspund la tratamentul obisnuit sau care se inrautatesc atunci trebuie consultat medicul alergolog care sa confirme diagnosticul, sa identifice alergenii, sa controleze factorii din mediu, sa modifice tratamentul si eventual sa efectueze imunoterapie.

Cel mai important lucru care trebuie facut dupa identificarea alergenului consta in eliminarea lui si a altor factori iritanti. Acest lucru uneori este usor de facut, alteori poate fi imposibil. O atentie particulara trebuie acordata camerei in care doarme copilul sau in care acesta isi petrece cea mai mare parte a timpului.

Daca este alergic la praf sau mucegai

  • elimina din camera copilului covoare, mochete, perdele, plusuri; daca acest lucru nu este posibil, aspira covoarele, saptamanal, cu un aspirator cu filtru HEPA.
  • ar fi bine sa cumperi paturi, saltele si perne antialergice; exista pe piata mai multi distribuitori;
  • spala lenjeria si paturile la temperaturi ridicate la fiecare 1-2 saptamani;
  • foloseste un umidificator in camera, ca sa mentii o umiditate relativa sub 50% pentru a evita inmultirea acarienilor si aparitia mucegaiului;
  • foloseste un aparat de aer conditionat la care filtrele sa fie schimbate regulat;
  • parchetul sa nu fie vechi; sa nu fie dusumele vechi, iegrasie, mucegai pe pereti, carti vechi depozitate in camera lui.
  • daca ai animale de companie – ideal ar fi sa le indepartezi din preajma copilului;
  • foloseste filtre de aer in dormitorul lui.

Daca este alergic la polen

  • inchide usile si ferestrele in sezonul cu mai mult polen si foloseste aerul conditionat in casa sau masina;
  • nu usca rufele in aer liber (polenul se poate aseza pe ele);
  • evita sa-l scoti afara mai ales dimineata sau in zilele uscate si cu vant;

In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al rinitei alergice, medicul pediatru iti poate recomanda:

Antihistaminice orale

Controleaza eficient simptime precum rinoreea, stranutul si pruritul (mancarimea) dar sunt mai putin eficiente in controlul congestiei nazale. Exista trei clase de antihistaminice: cele mai vechi sunt foarte eficiente (Romergan, Ketof, Peritol) dar utilizarea lor este limitata de efectul sedativ uneori puternic. Din aceasta cauza, de multe ori copilulpoate avea chiar dificultati de concentrare la scoala, gradinita, poate fi mai somnolent. Se poate utiliza o singura doza, care va fi administrata de obicei seara, inainte de culcare, mai ales daca simptomele se inrautatesc pe parcursul noptii.

Cele de generatie mai noua (Aerius, Claritine, Zyrtec) au fost mai recent aprobate a fi utilizate la copii si si au un mare avantaj care consta in faptul ca nu au ca efect advers sedarea. Ele nu sunt neaparat mai potente decat cele de prima generatie.

Decongestionante nazale

Pot fi utile la unii copii aducand o ameliorare temporara; trebuie utilizate cu precautie, dupa o anumita varsta, pentru ca pot produce efecte stimulatorii remarcabile de tipul: iritabilitate, hiperactivitate, tulburari de somn. In acelasi timp, utilizarea lor pe perioade mai lungi de 5 zile nu este recomandata pentru ca poate duce la agravarea simptomelor dupa intreruperea tratamentului, la asa numita “dependenta”si pot dauna mucoasei nazale.

Antagonisti de leucotriene (Montelukast, Singulaire)

Au fost aprobati pentru utilizare in tratamentul rinitei alergice, au eficienta similara cu antihistaminicele orale si sunt in general bine tolerate. In mod particular, sunt utile la copiii care au si astm bronsic asociat.

Corticoterapia

Oral, foarte rar, in doze cat mai mici si pe perioade scurte preparatele cortizonice pot fi utile in controlul bolii, in cazurile care nu raspund la alte tratamente. Folosirea lor trebuie sa fie cat mai restransa datorita efectelor adverse puternice in utilizarea pe cale orala.

Datorita acestui fapt, au aparut preparate de tip spray nazal (Nasonex) care presupun administrare locala si la care reactiile adverse sunt minime.

Au fost aprobate la copil: mometazona, fluticazona, triamcinolona, la copiii peste 3 ani, in administrare nazala. Pe piata romaneasca nu exista momentan decat mometazona. Corticosteroizii nazali sunt cei mai eficienti agenti farmaceutici in tratamentul rinitei alergice.

Imunoterapia (vaccinurile alergenice)

Imunoterapia ste un tratament care se administreaza in mod regulat, pe cale injectabila si pe o durata mai mare de timp (intre 3 si 5 ani) pentru a obtine un efect maxim si a minimiza riscul de recadere; trebuie utilizata doar in anumite cazuri si anume – copiii la care nu a functionat nici un alt tratament si care au forme severe de boala, cu simptome care dureaza de mai mult de 3 luni. Acest tratament poate fi administra doar de catre medicul alergolog.

Este foarte utila in tratamentul rinitelor sezoniere (in peste 80% din cazuri se obtine ameliorare) dar efecte bune se obtin si in cealalta forma. Pe masura ce tratamentul progreseaza se constata diminuarea simptomelor si scaderea necesarului de medicamente pentru a tine boala sub control. Dezavantajul acestei terapii consta in reactiile locale dar si generale, disconfortul ce deriva din calea de administrare si faptul ca nimeni nu poate garanta ca, odata obtinuta o desensibilizare la un anumit alergen, ea nu va recidiva in timp.

Ce se intampla in timp?

Rinita alergica are in timp perioade de exacerbare si de ameliorare. Pentru cei mai multi copii tendinta este sa se imbunatateasca simptomele desi doar in 10 % din cazuri acestea vor disparea complet. Disparitia simptomatologiei tine in primul rand  de eliminarea agentului declansator din mediu si de imunoterapie. Succesul tratamentului depinde in mare masura de capacitatea pacientului de intelege care sunt cauzele bolii, simptomele si de consecventa lui in administrarea tratamentului.

Leave a reply