Diversificarea Alimentatiei

1. Diversificarea la bebelusi – de la ce varsta se pot introduce alimentele solide in meniul bebelusilor?

2. Cand este pregatit bebelusul sa treaca la alimentatia cu lingurita?

3. Ce conditii si reguli are diversificarea?

4. Cum sa fac practic? Cu ce aliment sa incep?

5. Trebuie sa-i dau copilului suc de fructe?

6. Alimente contraindicate la copilul cu varsta sub 3 ani

7. Laptele de vaca in alimentatia copilului pana la un an si dupa varsta de un an

8. Diversificarea si boala celiaca. Cand introducem glutenul?

9. Alergiile si diversificarea. Cand introducem alimentele alergizante?

10. Obiceiurile alimentare bune se formeaza de la varsta mica

Importanta nutritiei

Desi poate parea oarecum ciudat, studiile ultimilor ani in domeniul nutritiei au aratat faptul ca problemele legate de nutritie, in primii ani de viata ai copilului, se pare ca sunt cu mult mai frecvente decat se credea altadata.

Lipsa alimentelor expune copilul malnutritiei – si vorbim despre malnutritie mai ales in cazul tarilor sarace, in vreme ce, in cazul tarilor dezvoltate, deficientele nutritionale sunt generate, in primul rand, de un dezechilibru alimentar calitativ si mai ales cantitativ, ca urmare a adoptarii unor diete necorespunzatoare.

Cand laptele nu mai poate asigura cerintele nutritionale ale bebelusului atunci alimentele complementare trebuie introduse in dieta lui; aceasta perioada de tranzitie la hrana de tip adult se intinde pe perioada 6 luni – 18-24 luni si este o etapa foarte vulnerabila.

Diversificarea alimentatiei la bebelusi le pune, in mod inevitabil, pe toate mamicile in dilema. Cred ca nu exista mama care sa nu fi cautat raspunsuri la o multime de intrebari care apar in legatura cu introducerea alimentelor solide in hrana bebelusului, pentru ca fiecare dintre ele cauta sa ofere copilului un start sanatos in alimentatie.

Sa incep cu suc de fructe, cu legume, ce cereale sa aleg? Ce fel de carne are voie sa manance bebelusul, ce cantitate, la ce masa sa incep, cand am voie sa introduc oul, samd. Fiecare mama, odata ajunsa aproape de aceasta etapa, de multe ori este confuza pentru ca a primit o multime de informatii, sfaturi, pareri, de foarte multe ori, diferite chiar daca vin din randul persoanelor avizate.

Voi incerca sa le iau pe rand si sa aduc raspunsuri documentate din surse de referinta: Ghidul Institutului pentru Ocrotirea Mamei si Copilului Alfred Rusescu, recomandarile Academiei Americane de Pediatrie, recomandarile Societatii Europene de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie Pediatrica, recomandarile UNICEF, OMS si cele ale Societatii Romane de Pediatrie.

1. Diversificarea la bebelusi – de la ce varsta se pot introduce alimentele solide in meniul bebelusilor?

Aceasta este prima intrebare pe care si-o pun mamicile si la care raspunsurile primite sunt diferite (chiar in randurile medicilor pediatri), pentru ca in ultimii ani s-au facut multe studii, ale caror rezultate s-au concretizat in aparitia unor recomandari noi atat referitor la momentul initierii diversificarii cat si la perioada optima de introducere a unor alimente considerate a avea potential alergizant.

Trecerea treptata de la alimentatia exclusiv lactata sau predominant lactata la aceasta etapa numita diversificare, sau mai nou, numita alimentatie complementara este foarte importanta in viata copilului. Aceasta denumire noua, de alimentatie complementara a fost aleasa pentru a se incuraja alaptarea la san, in detrimentul utilizarii formulelor de lapte praf.

Momentul optim este situat in jurul varstei de 6 luni, indiferent ca bebelusul este alaptat la san, exclusiv, sau mixt (san si formula) sau doar cu formula de lapte.

De ce? Daca altadata bunicile si mamele noastre incepeau sa dea “de mancare” copilului de la 2 – 3 – 4 luni, multiplele studii facute au pus in evidenta faptul ca la aceasta varsta echipamentul lor enzimatic nu este inca pregatit pentru o digestie adecvata, ca la multi persista reflexul de protruzie a limbii (care impiedica alimentatia la lingurita) si ca au crescut in mod exponential alergiile alimentare.

Fiecare copil este diferit de ceilalti si are ritmul lui propriu de dezvoltare, prin urmare unii bebelusi vor fi pregatiti inainte de varsta de 6 luni, altii poate putin mai tarziu.

Tendinta de a se introduce diversificarea catre varsta de 6 luni si nu mai devreme a aparut inca de la inceputul anilor 2000 cand Organizatia Mondiala a Sanatatii a recomandat ferm alaptarea pana la 6 luni si diversificarea dupa aceasta varsta, in paralel cu continuarea alimentatiei la san pana la varsta de un an, dupa aceasta varsta lasand la latitudinea mamei sa decida daca mai alapteaza sau nu. Aceasta recomandare a aparut in urma studiilor care au evidentiat faptul ca laptele matern protejeaza copilul de gastroenterocolita (boala frecventa in tarile in curs de dezvoltare, a carei aparitie este asociata cu introducerea formulelor de lapte si a alimentatiei solide).

In Marea Britanie au fost adoptate aceste recomandari ale OMS inca din 2003 si s-au facut ulterior studii care au aratat faptul ca mamele care se informau din surse medicale si aveau acces la informatii de la specialisti din domeniu au adoptat noile ghiduri, in vreme ce, cele mai putin informate, continuau sa practice diversificarea precoce, bazandu-se pe perceptii de genul: bebelusul “pare ca nu se mai satura”, “copilul meu e suficient de mare”, “copilul meu pare flamand”, “ vroiam sa-i dau si alceva de mancare inafara de lapte”, “credeam ca il va ajuta sa doarma mai bine noaptea”, etc

Mamicile aflate la primul copil, conform studiilor, intelegeau foarte bine noile ghiduri dar erau confuze datorita multiplelor surse de informatii, uneori chiar divergente. Cele mai tinere sau cu un nivel de educatie mai scazut sunt cele mai expuse sa faca apel la surse necorespunzatoare de informare si sa inceapa introducerea alimentatiei complementare precoce.

Multe tari europene (nu toate!) au adoptat recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii de a se promova alaptarea axclusiv la san a bebelusului pana la varsta de 6 luni in vreme ce altele au continuat sa recomande introducerea diversificarii intre varsta de 4 si 6 luni.

De exemplu, in Italia, cca 34% din mame au inceput diversificarea inainte de varsta de 4 luni, in Germania 16%, in vreme ce in Marea Britanie in jur de 51% raportau introducerea alimentelor complementare in anii 2005 iar in anul 2007 in SUA 40% dintre mamici inca incepeau diversificarea inaintea varstei de 4 luni.

In alte tari mamele intarziau prea mult cu alaptarea (un studiu din 2007 facut in Germania arata ca in jur de 20% dintre mame credeau ca alaptarea exclusiva trebuie sa continue si dupa 6 luni). In concluzie, exista si la ora actuala mari variatii in practica, variatii care tin de factori culturali, economici, si factori care tin exclusiv de mama si copil. De pilda in Marea Britanie, introducerea timpurie a alimentatiei diversificate a fost mai frecvent intalnita copiii hraniti cu formula de lapte praf (cu cca doua saptamani mai devreme comparativ cu cei alaptati la san), la mamele mai tinere si la cele fumatoare.

Legislatia europeana a ramas mai permisiva, reglementarile facute pentru Europa bazandu-se in principal, pe studii facute in tarile dezvoltate, pe nou-nascuti sanatosi, la termen, alimentati la san: “Introducerea alimentatiei complementare in alimentatia copiilor sanatosi, nascuti la termen, intre varsta de 4 si 6 luni este sigura si nu constituie un risc pentru sanatate (atat pe termen scurt, incluzand aici infectiile si greutatea deficitara/in exces cat si pe termen lung – obezitatea si alergiile)”. Dar sa nu uitam ca in tarile dezvoltate riscul de gastroenterocolita este mai mic decat in tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, deci relevanta acestor concluzii ramane discutabila.

Datorita acestui fapt, exista pe piata europeana produse marcate ca putand fi introduse in alimentatia bebelusului de la varsta de 4 luni.

Ramane certitudinea ca alaptarea la san aduce beneficii clare sanatatii micutului (mai ales atunci cand este exclusiva sau preponderenta, si pe o perioada cat mai indelungata), diminuand morbiditatea si mortalitatea prin afectiuni digestive si respiratorii infectioase.

Tinand cont de aceste evidente, in anul 2008, Societatea Europeana de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie Pediatrica a concluzionat: este de dorit ca bebelusul sa fie alaptat pana la minim 6 luni; alimentatia complementara va fi introdusa nu mai devreme de 17 saptamani si nici mai tarziu de 26 saptamani.

2. Cand este pregatit bebelusul sa treaca la alimentatia cu lingurita?

  • trebuie sa aiba un bun control al sustinerii capului si sa fie capabil sa stea intr-un scaun de masa.
  • daca priveste cu interes atunci cand ceilalti mananca, daca par doritori sa primeasca si ei si daca deschid gura cand mama se indreapta spre el cu mancare.
  • daca sunt capabili sa inghita mancarea. Ce vreau sa spun? Daca i se ofera lingurita cu mancare si bebelusul o impinge cu limba afara sau nu da semne ca o inghite nu va speriati, este normal. El a fost obisnuit doar cu lapte si ii poate lua ceva timp sa se obisnuiasca cu o consistenta mai crescuta. In acest caz, fie se incearca o consistenta mai scazuta, fie se va mai astepta o saptamana, doua.
  • cand este suficient de mare si din punctul de vedere al greutatii; dupa ce isi dubleaza greutatea (in general pe la 4 luni) atunci ar putea fi pregatiti.


Academia Americana de Pediatrie recomanda alimentatia exclusiv la san in primele 6 luni de viata. Dupa introducerea alimentatiei solide, se recomanda continuarea alimentatiei la san pana la cel putin varsta de un an. Aceasta va fi mentinuta si dupa varsta de un an daca atat mama cat si copilul o doresc.

3. Ce conditii si reguli are diversificarea?

  • Bebelusul trebuie sa fie in perfecta stare de sanatate in momentul inceperii diversificarii. De ce? Pentru ca este posibil sa apara anumite simptome, in cazul introducerii unui aliment nou si ele nu vor putea fi corect interpretate in cazul suprapunerii cu o intercurenta infectioasa.
  • Diversificarea se va face cu lingurita, pentru ca scopul ei este, dupa cum am spus, trecerea la hrana de tip adult, perioada in care copilul trebuie sa invete sa se hraneasca singur. In plus, continuarea alimentatiei la biberon expune copilul la exces ponderal (cand este alimentat, de exemplu, cu cereale administrate cu biberonul, copilul nu detecteaza continutul caloric mai ridicat si si va primi intreaga cantitate care anterior era constituita doar din lapte).
  • Se va introduce cate un singur aliment, in cantitati ce vor fi crescute treptat, intr-o perioada de 4 pana la 7 zile (interval socotit optim pentru depistarea eventualelor alergii alimentare)
  • Cerealele si produsele cu gluten (grau, orz, avaz, secara) vor fi introduse pana la varsta de 7 luni. Intervalul de varsta 4-7 luni pentru introducere a glutenului este considerat optim de catre Societatea Europeana de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie Pediatrica pentru preventia aparitiei celiachiei.
  • Nu se va adauga sare  pana la varsta de cel putin doi ani.
  • Sugarul nu va fi obligat, fortat sa primeasca un anumit aliment daca el da semne ca nu vrea. Se va renunta si bebelusul va fi incercat din nou peste cateva saptamani.
  • mesele cu alimente noi vor fi completate la inceput cu lapte de mama/formula de lapte pana ce se va ajunge la inlocuirea totala a laptelui.

4. Cum sa fac practic? Cu ce aliment sa incep?

Incepi cu o jumatate de lingurita si vorbeste cu copilul in acest timp (Vezi ce bun e?); la inceput, el poate ca nu va sti ce sa faca, va fi confuz, se va freca la nasuc, va impinge mancarea, o va imprastia peste tot. O varianta buna ar fi, pentru inceput, sa primeasca putin san/formula mai intai ca sa nu fie frustrat atunci cand este foarte flamand.

Nu va mirati daca la inceput cea mai mare parte din mancare va ajunge pe fata, pe maini, peste tot. Daca copilul plange, se agita sau intoarce capul atunci cand vreti sa-l hraniti, nu insistati. Va intoarceti la biberon si reveniti mai tarziu.

Pentru cei mai multi copii nu are importanta care este primul aliment solid introdus. Prin traditie, sunt introduse uneori (mai ales la cei care au o greutate mai mica pentru varsta) cereale fara gluten tip orez, porumb, tapioca (cele pe care scrie ca sunt recomandate de la 4 luni) sau se incepe cu legume sau cu fructe.

Nu exista evidente medicale care sa ateste faptul ca respectarea unei anumite ordini are vreun avantaj pentru copil.

Foarte multi pediatri recomanda introducerea legumelor, inaintea fructelor; nu exista studii care sa ateste faptul ca bebelusul va dezvolta o repulsie fata de legume daca sunt introduse fructele mai intai.  Copiii se nasc cu o preferinta pentru gustul dulce si ordinea introducerii alimentelor nu va schimba acest lucru. Logica introducerii legumelor mai intai consta in faptul ca va fi mai repede adaugata si carnea/ouale, stiut fiind faptul ca devine necesar un aport suplimentar de fier dupa varsta de 4 – 6 luni (mai ales pentru copiii alaptati la san, formulele de lapte fiind imbogatite cu fier).

Deci, de regula, pentru un copil sanatos si cu o greutate corespunzatoare varstei, primul aliment introdus va fi piureul de legume: morcovi, cartofi, dovlecei, telina, pastarnac, patrunjel, frunze verzi, salata, stevie, spanac, ceapa care, la inceput, va fi scoasa dupa fierbere. Legumele vor fi introduse, evident, pe rand.

Legumele vor fi fierte la foc mic, la oala sub presiune sau la abur, doar pana se inmoaie (daca se prelungeste inutil procesul de fierbere se pierde mare parte din cantitatea de vitamine); apoi se vor mixa cu putina zeama pana la consistenta de smantana; la inceput piureul va fi dat ca atare, apoi se va imbogati cu:

  • unt/ulei de masline.
  • carne de pasare/vita/curcan de 3-4 ori pe saptamana.
  • ou fiert tare  timp de 5-10 minute (doar galbenus – la inceput cate un sfert, apoi se creste treptat pana la 2-3 oua pe saptamana, in zilele cand nu s-a adaugat carne.) Albusul va fi introdus dupa un an, datorita potentialului alergizant si in plus, datorita continutului scazut in nutrienti.
  • suc de lamaie sau frunze crude de marar sau patrunjel verde pentru aportul de vitamina C care faciliteaza si o mai buna absorbtie a fierului din carne/ou.

 

Supa de legume va constitui masa de la pranz si va fi data in intervalul orar 12-14, fiind completata la inceput, cu lapte. Legumele de tip: mazare, fasole verde, conopida, brocoli vor fi introduse catre varsta de 8-10 luni.

In general, carnea si legumele contin mai multe substante nutritive decat cerealele si fructele.

Tot Academia Americana de Pediatrie mai spune faptul ca legumele de tipul: spanac, sfecla, fasole verde si morcovi concentreaza o mai mare parte din cantitatea de nitrati din sol. Preparatele de tip “borcanas” sunt testate pentru concentratia de nitrati. Mazarea, porumbul si cartofii sunt o alegere mai buna daca nu se counoaste sursa de provenienta a legumelor.

Carnea se va fierbe separat, la inceput si se va adauga piureului de legume, de 3-4 ori pe saptamana. Nu se va folosi carne de animal/pasare tanar sau carne de vanat. Ficatul de pasare se va putea introduce de la 6-7 luni. Carnea de porc/ oaie se va da doar dupa varsta de 3 ani.

Pestele se va introduce dupa varsta de 10 luni si atunci va fi ales pestele alb (salau, pastrav, stiuca).

Branza de vaci se poate administra de la 5 luni, in combinatie cu fructe sau orez.

Urmatoarea masa complementara va fi cea de fructe, intre ora 9-10. Fructele se vor pasa sau se vor rade pe razatoare de sticla sau plastic, pentru o mai buna conservare a vitaminelor. Pot fi alese, in functie de sezon: mere, pere, banane, portocale, mandarine, nectarine, piersici, caise, pepene galben/rosu, avocado, struguri.

Fructele de padure de tip zmeura, fragi, capsunile si kiwi se vor introduce dupa un an tot datorita potentialului crescut alergizant. La fel, unii sunt precauti chiar si cu piersicile si caisele.

Perele, prunele, pepenele, ciresele si strugurii trebuie introduse prin tatonare, se va incepe cu cantitati mai mici pentru ca au capacitatea de a accelera tranzitul, favorizand aparitia diareei.

Masa de fructe nu se va incalzi si nu se va pastra la frigider pentru ca se pierd din vitamine; cel mai bine, va fi pregatita chiar inaintea orei de masa. Niciodata nu se va adauga zahar.

Dupa fiecare tip nou de aliment introdus se va astepta minim 2-3 zile, inainte de a se incepe introducerea altuia. Daca apare vreo reactie alergica de tip diaree, eruptie, varsaturi se va intrerupe administrarea noului aliment timp de una-doua saptamani apoi se va reincerca, cu prudenta, introducerea lui.

5. Trebuie sa-i dau copilului suc de fructe?

Foarte multe mame tin mortis sa-i dea bebelusului suc de fructe si ma refer aici la cel preparat in casa, proaspat, nu la cele din comert care nu merita nici un fel de atentie.

Nu stiu de ce, m-am gandit de multe ori si am ajuns la concluzia ca s-ar putea datora acest fapt obisnuintei de altadata de a incepe diversificarea cu suc de mere si biscuiti; sau poate ca exista ideea ca sucul de fructe este natural si contine vitamine. Da, sucul de fructe contine vitamine dar nu mai multe ci mai putine decat contine fructul oferit ca atare copilului.

Prin felul in care este preparat sucul de fructe, daca luam in considerare doar faptul ca este inlaturata mare cantitate din pulpa fructului, veti ajunge la concluzia ca in pahar raman apa si glucidele (zaharurile), alaturi de o cantitate mult redusa de fibre si vitamine Atunci care este logica insistentei de a da copilului suc de fructe, in loc de a prefera fructul intreg? Daca este vorba despre un copil mofturos, care refuza cu indarjire sa manance fructe, atunci poate ca da, este o idee buna sa i le oferiti sub forma de suc.

Copiii sub 6 luni nu au voie sa primeasca suc de fructe. Daca, pentru placerea gustului, pentru diversificarea meniului decideti totusi ca vreti sa-i dati copilului, atunci faceti-o dupa varsta de 6 luni, cu cana (nu cu biberonul) si nu in cantitate mai mare de 100-120 ml pe zi.

El va fi oferit in aceasta perioada in completarea unei gustari sau mese; daca se va depasi cantitatea copilul nu va mai avea pofta sa manance celelalte alimente (san, lapte formula, mese) si va fi deci privat de o mancare mai bogata in nutrienti. In plus, excesul de suc de fructe poate cauza dermatita de scutec, iritatii, diaree sau crestere excesiva in greutate.

6. Alimente contraindicate la copilul cu varsta sub 3 ani

Magazinele sunt invadate  de o multime de produse tentante. De multe ori, chiar parintii sunt aceia care “ispitesc” copilul, plecand de la ideea gresita: ”poate ca pofteste si el…”. De asemenea, o mare importanta in deprinderea unor obiceiuri alimentare sanatoase o are “modelul” din familie. Daca ceea ce vede in casa copilul este in neconcordanta cu ceea ce i se spune sa faca, ce credeti ca va alege?

Ca reguli generale, nu numai pentru copiii sub 3 ani, alimente de tipul:  dulciuri concentrate, bauturi carbogazoase, tocaturi, prajeli, rantasuri nu au ce cauta in alimentatia de zi cu zi a copilului. Ele vor fi consumate de copiii peste 3 ani, pe cat posibil, ocazional si in cantitati cat mai mici, in situatii deosebite.

Alimente ce pot fi cu usurinta aspirate in caile respiratorii: alune, seminte, floricele, pufarine, bomboane, guma de mestecat, pufuleti, etc pun copilul sub trei ani si chiar pe cei mai marisori intr-o situatie periculoasa. Este dramatic ceea ce se poate  intampla si cine a trait o asemenea situatie, cu siguranta stie ce vrea sa spun. De multe ori se minimizeaza acest pericol, pe principiul “nu mi se intampla chiar mie”, si multi copii mici sunt frecvent cu pufuleti in mana, chiar alearga in timp ce mananca, sau cu guma de mestecat, floricele si alte asemenea “delicii”.

7. Laptele de vaca in alimentatia copilului pana la un an si dupa varsta de un an

O alta mare problema si sursa de intrebari pentru multe mame o constituie laptele de vaca. Cele mai multe au aflat deja ca folosirea lui ca principal aliment la sugar este prohibita si, de cand au aparut formulele de lapte praf, doar cele mai putin educate si cele aflate in conditii materiale extrem de precare mai dau copilului sub un an lapte de vaca. Din pacate, inca mai exista astfel de situatii si nu putine!

Din cauza faptului ca laptele in general aduce de la 35% – pana la 100% din totalul caloriilor aduse de dieta sugarului, selectia tipului de lapte utilizat are un mare impact asupra aportului de substante nutritive, stiut fiind faptul ca exista diferente majore intre compozitia laptelui de vaca integral, a formulelor si a laptelui de mama.

Daca in ceea ce priveste alaptarea lucrurile sunt foarte clare, exista un consens in a continua alaptarea pana la minim varsta de un an, in paralel cu introducerea alimentelor solide, in ceea ce priveste introducerea laptelui de vaca inca mai exista divergente si diferente in tarile dezvoltate referitor la varsta optima. Formulele de lapte praf pot fi folosite in completarea sau ca substitut al laptelui de mama, dar laptele de vaca integral ridica anumite probleme. Ma refer aici la utilizarea laptelui de vaca in locul formulei sau sanului.

Laptele de vaca are o mai mare incarcatura proteica, minerale si grasimi saturate si este considerat impropriu a fi utilizat la sugar ca “bautura” principala. Copiii hraniti cu lapte de vaca integral au un aport mai scazut de fier, acid linoleic, vitamina E si cantitati mult mai mari de sodiu, potasiu si proteine, ceea ce-l face slab compatibil cu alimentele solide. Acest aport dezechilibrat de nutrienti poate duce la alterarea starii de nutritie a copilului, cu cele mai mari efecte in primul rand asupra metabolismului fierului. Utilizarea formulelor de lapte (care sunt imbogatite cu fier) pana la varsta de un previne aparitia anemiei feriprive asociata cu consumul de lapte de vaca. Un aport de 500 ml de lapte vaca/zi se asociaza cu anemie feripriva.

Cele mai multe tari recomanda introducerea laptelui de vaca integral dupa varsta de un an dar altele (Canada, Suedia, Danemarca) il introduc de la varsta de 9 sau10 luni. Unele studii au aratat ca introducerea timpurie (pana in varsta de 9 luni) a laptelui de vaca este asociata cu sangerari intestinale microscopice, de aceea, poate, aceste tari il recomanda dupa aceasta varsta.

Deci, se accepta introducera laptelui de vaca integral, in cantitati mici sau sub forma de diverse preparate in alimentatia copilului cu varsta 6-12 luni, dar nu ca “bautura principala”.

Dupa varsta de un an, poate fi introdus ca lapte de baza in dieta daca se asigura prin alimentatie un aport corespunzator de fier si copilul are o alimentatie echilibrata (cereale, legume, fructe si carne) si cu atentie mare in ceea ce priveste cantitatea zilnica de lapte consumata (nu mai mult de 500 ml/zi).

Daca se depaseste aceasta cantitate, copilul va primi prea multe calorii si apetitul lui va fi mai redus, nu va mai primi celelalte alimente in cantitati corespunzatoare.

De asemenea, exista diferente in ceea ce priveste varsta la care poate fi introdus laptele de vaca degresat; acesta contine mai putine grasimi si principala ingrijorare este legata de faptul ca el aduce un aport energetic mai redus, in comparatie cu cel integral, si ca ar putea afecta cresterea copilului.

S-a sugerat faptul ca aportul de lapte de vaca influenteaza cresterea in greutate, si mai tarziu valorile tensiunii arteriale si aparitia obezitatii dar studiile de pana acum nu sunt convingatoare inca.

La varsta de un an se considera ca un copil inca are nevoie de intreaga cantitate de lipide din laptele integral (nedegresat) – acesta pastreaza si toata cantitatea de vitamina D (care este o structura lipidica). Daca copilul este supraponderal, sau la risc pentru obezitate sau daca in familie exista istoric de obezitate, hipertensiune arteriala sau boala de inima se poate recomanda de la varsta de un an lapte 2% degresat.

Inaintea varstei de doi ani nu dati copilului lapte 1% (low-fat) sau total degresat; copilul are nevoie atat de lipidele din lapte, cat si de vitaminele A si D.

8. Diversificarea si boala celiaca. Cand introducem glutenul?

Glutenul este o proteina vegetala care sa gaseste in componenta anumitor cereale de tipul: grau, orz, ovaz, secara si care sta la baza aparitiei celiachiei, boala care mai este cunoscuta si sub numele de intoleranta la gluten sau enteropatie gluten sensibila.

Simptomele celiachiei pot aparea dupa ce in dieta copilului s-au introdus cereale care contin gluten, intr-un interval de timp care poate varia foarte mult. Este o boala autoimuna, in care se produce un raspuns imunologic aberant, cu sinteza de anticorpi impotriva unei structuri proteice din gluten numita gliadina. Acesti anticorpi vor afecta in diferite grade, in special intestinul subtire, impiedicand absorbtia substantelor nutritive si cauzand intreaga gama de manifestari clinice ale bolii.

Celiachia apare cu precadere in copilarie dar si ulterior pe parcursul vietii si formele bolii sunt extrem de variate, uneori fiind usor de suspicionat, alteori greu de pus in evidenta.

Deoarece aparitia ei este legata de introducerea fainoaselor in alimentatie (cerealelor si produselor de panificatie derivate) s-au facut numeroase studii referitoare la perioada optima de introducere a glutenului in alimentatie. Daca pana nu demult, se recomanda introducerea cerealelor cu gluten dupa varsta de 7-8 luni, sau cu multi ani in urma se practica diversificarea de la 2-3 luni, inca din 2007, Societatea Europeana de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie Pediatrica a emis recomandarea de a se evita introducerea glutenului pana in varsta de 4 luni dar nici dupa varsta de 7 luni. Cu alte cuvinte, intervalul 4-7 luni este considerat a fi cel mai potrivit.

De asemenea, cel mai bine este ca glutenul sa fie introdus in paralel cu continuarea alaptarii la san, care ofera protectie impotriva alergizarii. Studii recente au aratat faptul ca introducerea unor mici cantitati de gluten in timp ce sugarul este inca alaptat reduce incidenta aparitiei bolii. Nu este clar daca alaptarea la san intarzie debutul bolii sau daca efectiv ofera o protectie permanenta impotriva bolii.

9. Alergiile si diversificarea. Cand introducem alimentele alergizante?

Toate incercarile de a evita aparitia alergiilor alimentare la copil s-au invartit in jurul ideii de a intarzia introducerea in alimentatia bebelusului a acelor alimente considerate a fi mai frecvent implicate in generarea unor raspunsuri de tip alergic.

Este cert faptul ca unele alimente sunt mult mai frecvent cauzatoare de alergii in comparatie cu altele. In aceasta categorie intra ouale, pestele, nucile, alunele, fructele de mare.

S-a observat ca introducerea in alimentatia bebelususlui a mai mult de 4 alimente noi pana in varsta de 4 luni creste riscul de aparitie a dermatitei atopice, atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

In ceea ce priveste alimentele alergizante, intarzierea/ evitarea introducerii lor in alimentatia bebelusului se pare ca nu previne aparitia alergiei mai tarziu. In orice caz, inca nu exista un consens si niste recomandari clare, datorita faptului ca studiile de pana acum s-au facut in mare parte pe copiii la risc sa dezvolte alergii. Singura masura certa care previne aparitia alergiilor alimentare, chiar si la copiii considerati a fi la risc, este alaptarea exclusiva, cel putin pana la varsta de 4-6 luni.

Copiii considerati la risc a dezvolta alergii sunt copiii cu parinti sau rude care au avut in trecut sau au in prezent: astm bronsic, rinita alergica, dermatita atopica sau alergii alimentare.

De asemenea, introducerea proteinei din laptele de vaca e bine sa nu se faca inaintea varstei de 4-6 luni, dar va dati seama ca nu s-ar putea emite o recomandare in acest sens, intrucat foarte multi copii sunt hraniti partial/total cu formula de lapte praf care bineinteles ca au la baza laptele de vaca.

American Board of Allergy and Immunology a lansat recomandarea ca, la copiii considerati la risc a dezvolta alergie:

  • produsele lactate sa fie introduse dupa varsta de un an
  • ouale dupa varsta de 2 ani
  • pestele, nucile, alunele si fructele de mare sa fie introduse dupa varsta de 3 ani.

 

Daca eliminarea nucilor si a fructelor de mare din alimentatia unui copil nu ridica mari probleme de ordin nutritional, nu la fel stau lucrurile si in cazul pestelui, care contine un anumit tip de grasimi esentiale (omega 3 ) cu rol determinant in dezvoltarea neurocognitiva si a sistemului imunitar. Prin urmare, aceasta recomandare a starnit foarte multe controverse.

In vizibil contrast cu aceasta recomandare extrema, pe la noi prin Europa, Societatea Europeana de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie Pediatrica a ajuns la urmatoarea concluzie, in 2008: “alimentatia complementara nu va fi introdusa inainte de varsta de 17 saptamani si alimentele noi trebuie introduse pe rand pentru a putea fi depistate reactiile la componentele individuale”.

“Tinand cont de datele diponibile la acest moment, in ceea ce priveste intarzierea sau eliminarea introducerii anumitor alimente specifice, precum si de eventualele consecinte nutritionale, nu exista evidente stiintifice convingatoare ca eliminarea sau intarzierea introducerii alimentelor cu potential alergic precum pestele si ouale, reduce alergiile, atat la copiii considerati la risc pentru aparitia alergiilor cat si la ceilalti.” – ESPGHAN 2008.

10. Obiceiurile alimentare bune se formeaza de la varsta mica

Este important pentru fiecare copil sa deprinda cateva obiceiuri sanatoase legate de momentul mesei, inca de la cele mai fragede varste: – sa stea asezat in scaun de masa (nu sa se invarteasca mama sau bunica cu lingurita dupa el prin casa), sa manance cu lingurita, sa mestece cu atentie (nu sa fie grabit) si sa se opreasca atunci cand se simte satul.

Aceste experiente precoce il vor ajuta pe copil mai tarziu sa acorde atentia cuvenita felului in care se hraneste.

Este de preferat ca intreaga familie sa ia masa, atunci cand se poate, impreuna cu copilul. Cercetarile au aratat ca mesele regulate, in familie, au un efect benefic asupra dezvoltarii globale a copilului. Oferiti-le copiilor alimente bogate in substante nutritive, care sa acopere in mare masura nevoile unui organism aflat in plina crestere.

Fiti atenti atunci cand da semne ca s-a saturat, nu insistati sa-l hraniti in exces. De aici pot porni multe probleme (atat anorexia psihogena cat si obezitatea infantila).

Nutritia este un capitol important atat in viata dumneavoastra cat, mai ales pentru copil. Felul in care va hraniti dumneavoastra influenteaza in mod categoric si felul in care se vor forma obiceiurile copilului. Documentati-va (exista astazi o multime de surse in domeniul nutritiei), cititi etichetele alimentelor, aveti grija ce puneti in cos la magazin si, cand aveti intrebari nu ezitati sa le puneti!

Leave a reply